Recenzie “Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei”, de Lea Ypi

Obișnuiam ca, de cele mai multe ori, să evit audiobook-urile. Cel mai adesea, acest lucru se-ntâmpla datorită numeroaselor încercări repetate, sabotate constant de lipsa mea de concentrare și de predispoziția mea spre distragere ce se dovedeau, pentru mine cel puțin, a veni constant la pachet, cu acest format. Asta până când, într-o bună zi, am dat din întâmplare peste sugestia de a asculta cu precădere romane autobiografice, senzația devenind aceea că cineva îți spune literalmente o poveste – povestea vieții sale. Și am ales astfel să dau o șansă volumului Leei Ypi, Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, care mi s-a părut că se mulează cum nu se poate mai bine principiului, reprezentând atât un însuflețit memoriu, cât și un veritabil bildungsroman al formării conștiinței politice. Totul, pe fondul istoriei recente a Albaniei, una dintre cele mai izolate și represive dictaturi comuniste din Europa.

Povestea din Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei (2021), de Lea Ypi, roman ce a văzut lumina zilei, în limba română, în anul 2024, la editura Trei, în traducerea Berthei Savu, se sprijină pe vocea naratoarei sale, care la rândul ei se identifică în totalitate cu Lea Ypi. Prin urmare, avem de a face cu un autor-narator-personaj ce dublează perspectiva întâmplărilor, trecând-o atât prin filtrul inocent al copilului, cât și prin cel al adultului, întregind astfel imaginea de ansamblu a felului în care a înțeles ea lumea, în diferite momente ale vieții.

În vârstă de doar 10 ani la sfârșitul marcanților ani `80 ai unei Albanii dictatoriale, fetița ajunge să își aproprie inconștient această ideologie, asemeni unui refugiu, unei normalități și a unui scut împotriva lumii. Aflată în incapacitatea de a discerne între bine și rău ori între corect și incorect, mai ales din punct de vedere politic, este nevoie ca suficient timp să treacă pentru ca tăcerile inopinante și răspunsurile ezitante pe acest subiect ale membrilor familiei sale să-i sădească în suflet îndoiala, nesiguranța și spiritul rebel. În finalul cărții, final oarecum eliberator la nivel de granițe pentru protagonista noastră, însă nu și încărcat de vreun optimism debordant sau de vreo revelație pentru cititori, Lea trece deja de vârsta de aproximativ douăzeci de ani și ajunge să-nțeleagă în profunzime trecutul familiei ei. Cu o gândire profund transformată acum, discursul ei capătă numeroase tente politice și filosofice (în fapt, autoarea Lea Ypi este profesoară de teorie politică la London School of Economics).

Conceptul care răzbate cel mai adesea la suprafața ideilor sale este cel al libertății – de unde, iată și titlul volumului. În jurul acesteia, se coagulează o serie de nelămuriri primordiale, ca de exemplu, atribuirea ei în sfera condiției politice sau, mai degrabă, în cea interioară, intrinsecă și a fiecăruia în parte. Și revenind la modul în care cartea își trage cortina, atmosfera din jurul deznodământului acestei familii profund marcate de condiția politică a vremii este una cum nu se poate mai sobră și mai lucidă – asemuindu-se astfel cu tonalitatea ce-nvăluie oricum toate întâmplările-i pe de-a-ntregul. Libertatea, în esența ei, nu se dovedește altfel decât la fel de debilitantă și de dureroasă, iar schimbările din sfera politică, laolaltă cu tranziția spre capitalism nu ajung niciodată sinonime realei demnități sau a mult-așteptatului triumf. Dimpotrivă, adevărata eliberare pare să izvorască doar din acceptarea, cu maxim de maturitate, a ambiguității, după cum însăși Lea Ypi sugerează, subliniind faptul că ea vine din capacitatea noastră de a înțelege lumea în care trăim și de a ne asuma alegerile.

Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, de Lea Ypi, a fost distins cu câteva premii importante, primind, de asemenea, și alte recunoașteri culturale și critice. Iar la nivel de alte scrieri ale autoarei, printre acestea se numără cărți și studii politice, lucrări academice orientate către filosofie, precum și o serie de eseuri cu teme profund sociale. În anul 2025 ea publică o nouă istorie de familie, centrată, de această dată pe viața bunicii sale în Balcani. Volumul poartă numele de Indignity: A Life Reimagined și, din câte știu, acesta nu a fost încă tradus, la noi (cel puțin până la momentul redactării acestui articol).

În ceea ce mă privește, mi-a făcut plăcere să ascult cartea pe Voxa, însoțită de lectura Ilincăi Hărnuț. M-am bucurat că am avut ocazia să descopăr și interesanta poveste din spatele dozei de Coca-Cola, de pe copertă și, în egală măsură, am rămas impresionată de experiența călătoriei în Grecia, la acea vreme, alături de bunica sa, pe care Lea Ypi a ales să o includă în volumul ei. Consider că Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei poate reprezenta o lectură importantă pentru noi nu doar datorită proximității geografice, ci și a experiențelor comune, la nivel de țară, dacă este să vorbim despre România și Albania anilor `90. Cu atât mai mult cu cât v-ați pus în plan să îmbrățișați diversitatea literară, scrierea Leei Ypi vă poate servi drept exponent al literaturii albaneze, în cadrul unei provocări literare precum Lumea, prin cărți – cum este și cazul meu.

În încheiere, vă doresc ca poveștile potrivite vouă să vă prindă mereu din urmă. Și, la fel de important, nu uitați niciodată că:

A book read by a thousand different people is a thousand different books.
― Andrei Tarkovsky

📚