O privire de ansamblu asupra “reading challenge”- urilor sau așa-numitelor provocări literare

Având în vedere popularitatea lor din perioada recentă, cel mai probabil că la urechile oricărui cititor a ajuns măcar o dată conceptul de reading challenge. Și asta pentru că, de exemplu, acest gen de provocări literare (căci aceasta din urmă reprezintă sintagma echivalentă pe meleagurile autohtone) par a fi omniprezente atât pe Goodreads, cât și în jurnalele personale de lectură. Prin urmare, toată lumea pare să-și fi setat astăzi un reading challenge. Însă la ce face asta referire, mai exact? Și, mai mult decât atât… sunt ele oare bune la ceva?

Ce înseamnă mai exact un reading challenge?

Să-ncepem numaidecât cu începutul. Cu un reading challenge ori cu o… provocare literară, dacă tot am numit-o astfel adineaori, avem de a face atunci când o persoană își stabilește un anumit număr de cărți pe care își propune să le citească, de-a lungul unui anumit interval de timp (cel mai adesea, în acest caz, un an de zile). În acest sens, cu fiecare carte parcursă, cititorul se situează tot mai aproape de obiectivul stabilit, până când reușește (sau nu) să-și atingă sau chiar să-și depășească așteptările literare (traduse aici, desigur, prin numărul de cărți pentru care s-a optat inițial).

În situația în care o astfel de provocare este gestionată prin intermediul Goodreads, să zicem, cititorul va avea acces în orice moment la progresul său (nu doar vizual reprezentat, ci și procentual vorbind), precum și la diverse statistici ce țin de numărul de volume cu care a rămas în urmă ori de numărul de pagini lecturate într-un an. Pășind într-o sferă ceva mai personală, pot spune că, în momentul de față, cel puțin, relația mea cu reading challenge-urile se situează pe teren oarecum neutru. Și cu toate că visez și eu cu ochii deschiși, la începutul fiecărui an, la liste de lectură infinite, sfârșesc totuși prin a mă rezuma la ceea ce s-ar putea numi obiective rezonabile și departe de a fi definitorii sau bătute în cuie.

Dezavantajele unui reading challenge sau ce se poate ușor omite din vedere

Până acum, toate bune și frumoase. Trebuie să recunosc că și în ceea ce mă privește, provocările literare vin deseori la pachet și cu o serie de avantaje – asupra cărora vom reveni în cele ce urmează. Însă, de-a lungul timpului, am observat (și nu doar eu, căci research-ul aferent a venit să-mi confirme asta) și câteva capcane – ca să le numesc așa – către care te pot conduce aceste provocări, din postura ta de potențialul cititor. Una dintre aceste capcane presupune, încă de la început, un soi de împovărare mentală, uneori chiar cu iz de task corporatist, care la un moment dat poate și cel mai probabil că va știrbi din plăcerea lecturii. În mod evident că depinde de la persoană la persoană și de modul în care se raportează fiecare la acest gen de limitări, însă este util de știut, încă de la primii pași, la ce te-nhami și cât ești de ok cu asta. Întocmai din acest punct de vedere, al asumării, aminteam și eu ceva mai devreme de modalitatea în care funcționează pentru mine acest tip de challenge-uri, motiv pentru care și aleg să le privesc strict din perspectivă orientativă.

Un alt minus poate mai puțin evident la o primă vedere ar fi riscul ca cititorii să se dedea mai mult unui diabolic joc al numerelor, în detrimentul a ceea ce ar însemna pentru ei o conexiune realmente sănătoasă cu lectura. Atunci când scopul cititului ajunge să se rezume doar la înălțarea teancului de cărți de pe noptieră sau la hașuratul chenarelor din diverse trackere de lectură, devine evident că se pierde din vedere esența întregului proces. Este și momentul în care, ca cititor, poți face alegeri livrești mai neinspirate sau chiar cumpărături de cărți care nu-ți sunt necesare, în vederea acumulării unui număr de volume care să satisfacă obiectivul ales. Iar dacă te regăsești într-o astfel de situație, nu este niciodată târziu să re-evaluezi ceea ce ți-ai stabilit deja, fiind cât se poate de sincer(ă) cu tine vis-a-vis de ceea ce îți place cu adevărat, ți-ai dori cu adevărat sau poți cu adevărat să citești.

În egală măsură, cred că nu mai surprinde pe nimeni faptul că viteza cu care lumea se desfășoară în jurul nostru și noi în vâltoarea ei a cuprins iremediabil și universul literar. Din acest motiv este cum nu se poate mai lesne de-nțeles că nici reading challenge-urile nu vin să schimbe lucrurile în bine. Un an este o perioadă de timp care va trece destul de repede, din păcate, iar dacă există și alte priorități în afară de cele ce țin de viața ta de iubitor de cărți, lucrurile se complică puțin. Se prea poate așadar, ca în timpul rămas (și pe care chiar să îl poți dedica lecturii) doar să ajungi să răsfoiești rapid și complet dezinteresat volumul din fața ta, neacordându-ți nici pe departe suficient timp pentru a pătrunde cu adevărat în profunzimea lecturii. Și pot înțelege că nu toată lumea citește cu creionul în mână și jurnalul de lectură tot prin preajmă, dar chiar și în aceste condiții, cred că am fost cu toții în situația de a mai da cu bună știință skip câtorva mănunchiuri de pagini, dintr-un motiv sau altul ce gravitau oarecum în jurul ideii de grabă.

Iar desigur că atunci când vine vorba de provocări, vor exista, fără doar și poate, și competitori – care lăsând la o parte stropul de motivație pe care îl pot stoarce de la tine, pot deveni o reală problemă atunci când ajungi să-ți compari orbește progresul sau chiar și obiectivul, cu aceștia. Clișeic sau nu, fiecare persoană este diferită până la urmă, activând în domenii unde lectura îi este mai mult sau mai puțin necesară, având sau nu mai mult timp la dispoziție sau accesând ceva mai facil ca alții, o serie de noi titluri. Și tocmai pentru că nu suntem la fel, nici reading challenge-urile noaste nu vor urma, cel mai probabil, același parcurs. Și acesta nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare sau vreun prilej de comparație, pentru nimeni.

Aspectele pozitive ale reading challenge-urilor și cum pot fi de folos acestea

Deoarece am început cu părțile mai puțin pozitive, ca să zic așa, pe care le întrevăd eu la provocările literare ale zilelor noastre, a venit momentul să ne îndreptăm atenția și asupra avantajelor acestora și, de ce nu, a lucrurilor plăcute pe care le presupun. Unul dintre ele ar putea fi un program de citit implementat cu regularitate (căci avem un obiectiv de îndeplinit, nu-i așa?) care va deveni treptat o îndeletnicire atât de firească încât vei observa că tinzi să-apuci mai lesne cartea, decât telefonul mobil, trust me. Chiar dacă de cele mai multe ori există tendința de a subestima puținele pagini pe care poate ne permitem să le parcurgem zilnic, în final acestea se vor aduna și vorba aceea – mai puțin e bine uneori, decât deloc.

Setarea unor obiective clar definite poate reprezenta un alt avantaj antrenat de provocările literare în discuție. Noțiunile care țin de propria noastră organizare a timpului ar putea fi astfel exersate, trecute prin filtrul realității și îmbunătățite de la an la an. După un reading challenge eșuat, spre exemplu, îți poți recalibra așteptările, dacă se dovedește că acestea nu au fost suficient de realiste și astfel poți învăța să fii rezonabil cu tine și în alte aspecte ale existenței tale, nu doar atunci când explorezi pagini, după pagini din volumele preferate.

Odată ce lucrurile au fost bine puse la punct din toate punctele de vedere, satisfacția atingerii unui astfel de obiectiv nu va întârzia să apară și credeți-mă pe cuvânt că ador, pur și simplu, aparent neînsemnatele statistici literare de la final de an, în cadrul cărora mai fiecare cititor trage linie și analizează atent fie numărul de pagini citite, fie genurile literare către care a manifestat o mai mare predilecție. La toate acestea, inspirația pe care o poți dobândi urmărind alți și alți cititori care fac același lucru, vine să-ncununeze bucuria propriei reușite. Cu alte cuvinte, eu am urmărit cu mare interes acest video al Ruxandrei, de la 4fără15.

Și cum tocmai ce am pomenit de genurile literare, un reading challenge de acest fel poate reprezenta o oportunitate pentru orice iubitor de lectură de a dobândi o capacitate mai mare de deschidere și spre alte tipuri de romane, poate nu atât de familiare până atunci. Mai ales dacă din pesaj face parte cu succes și un jurnal de lectură, este cu atât mai facil a avea o privire de ansamblu asupra a ceea ce s-a citit și asupra a cât de mult s-ar putea păși în afara zonei fiecăruia de confort literar.

Concluzie

Acum că am definit reading challenge-urile, că le-am sucit și pe față și pe dos și pe părțile lor bune și pe cele mai puțin bune, ceea ce aș eticheta drept de reținut ar fi faptul că provocările literare nu sunt nici pe departe despre numere, ci despre pura plăcere a lecturii libere, ca parte a experienței personale și ele ar trebui cel mult percepute asemeni unei competiții cu cititorul din noi înșine, spre o cât mai desăvârșită îmbrățișare a acestei livrești pasiuni.

Cu drag de lectură,