Recenzie “Splendida cetate a celor o mie de sori”, de Khaled Hosseini
Am citit Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini, ca parte a provocării literare Cărți, în jurul lumii. Am decis ca, pentru mine cel puțin, această provocare să presupună citirea unui volum de ficțiune din fiecare țară de pe glob; prin urmare, iată aici lectura aleasă pentru Afganistan. L-am considerat pe Khaled Hosseini ca fiind un autor cum nu se poate mai relevant în contextul acestei părți de lume, datorită temelor politice și sociale complexe, ce vizează istoria recentă a Afganistanului, în scrierile sale. Căci nu doar Splendida cetate a celor o mie de sori abordează, din perspectiva sa de ficțiune istorică, astfel de evenimente, ci și alte două binecunoscute romane ale autorului, precum Vânătorii de zmeie (The Kite Runner, publicat în 2003) sau Și munții au ecou (And the Mountains Echoed, publicat în 2013). Splendida cetate a celor o mie de sori a apărut pentru prima dată în anul 2007, fiind tradusă și în limba română. Ediția pe care o dețin eu a văzut lumina zilei în anul 2020, la editura Niculescu, în traducerea Crenguței Năpristoc. Cât despre autor, Khaled Hosseini s-a născut la Kabul, în 1965, iar din anul 1980 trăiește în Statele Unite. În cărțile sale, iar Splendida cetate a celor o mie de sori nu face excepție, componenta istorică comportă și o puternică încărcătură umană, o avalanșă apăsătoare de emoții și de sentimente puternice, ce mă va face ca mult timp de acum înainte să-mi fie aproape imposibil să-mi șterg din gânduri legătura aproape maternă dintre Laila și Mariam, protagonistele romanului, alături de reziliența lor în pofida adversităților strâns legate de o turnură tumultoasă a istoriei Afganistanului.
Pe fondul unui trecut marcant
Căci, după cum spuneam și adineaori, avem de a face cu o veritabilă ficțiune istorică. Din acest punct de vedere, Splendida cetate a celor o mie de sori se întinde pe o perioada suficient de îndelungată de timp, din anii 1960 și pănâ într-un prezent relativ recent (aproximativ 2010). La începutul romanului, situația se prezintă ca fiind una relativ stabilă, sub domnia lui Mohammad Zahir Shah. Acesta, din postura sa de Rege al Afganistanului, a domnit mai întâi între 1933-1973. Mai apoi, preluarea puterii de către regimul comunist (anii 1970-1980) și începutul invaziei sovietice din anul 1979 aveau să fie doar începutul unei istorii istovitoare a regiunii. Războiul civil ce a urmat retragerii sovieticilor din 1989 și nu în ultimul rând represiva dominație talibană din perioada anilor 1990 – 2000 vor avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra vieții personajelor, mai ales dacă este să vorbim aici despre personajele feminine, cum sunt și protagonistele cărții de față – perioada menționată fiind fără doar și poate caracterizată de o totală opresiune și discriminare față de femei, în general. Finalul cărții corespunde etapei de așa-zisă reconstrucție a Afganistanului, ce a debutat odată cu înlăturarea de la putere a regimului taliban. În Splendida cetate a celor o mie de sori, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sunt menționate ca un moment crucial care afectează viața personajelor, inclusiv pe cea a Lailei, care, alături de ceilalți locuitori ai Kabulului privește atât cu uimire, cât și cu îngrijorare la evenimentele petrecute la nivel global, prin intermediul televizorului.
Destinele interconectate a două femei afgane
Cu referințele la peisajul istoric puțin spus tumultuos trecute deja în revistă, să nu uităm de faptul că scrierea lui Khaled Hosseini explorează, tocmai în acest context, viețile a două femei afgane – Mariam al-Hilali și Laila (al cărei nume de familie nu este evidențiat în poveste). Din pricina originii sale nelegitime, ca să spun așa, Mariam, fiica unui bărbat bogat din Herat și a unei simple servitoare, își petrece copilăria în condiții dificile, trăind izolată, alături de mama sa și tânjind necontenit după afecțiunea și atenția tatălui ei, pe care îl întâlește rar și pentru foarte scurt timp. În ciuda insistențelor realiste și precaute ale mamei sale, Mariam fuge de acasă pentru a-și găsi tatăl, iar această alegere aduce cu sine o serie de întâmplări extrem de nefericite, care se vor solda cu obligarea fetei de a se căsători cu Rasheed – un bărbat nu doar cu mult mai în vârstă decât ea, dar și o persoană cum nu se poate mai respingătoare, mai conservatoare, mai violentă și mai autoritară. Tot o tragedie este și cea care le aduce împreună pe Mariam și pe Laila. Aceasta din urmă, o tânără provenită dintr-o familie ceva mai înstărită, își pierde părinții în urma unui atac și, datorită proximității locuințelor lor și a situației tensionate, sfârșește prin a ajunge sub același acoperiș cu Mariam și Rasheed, iar ulterior chiar cea de-a doua soție a acestuia. Traumele lor existențiale, confruntarea constantă cu inimaginabilele abuzuri ale soțului lor comun și destinele lor acum interconectate, creează o legătură cvasi-maternă între cele două personaje feminine, una care va conduce la sacrificiul suprem al uneia dintre ele, pentru ca cealaltă să-și continue viața alături de bărbatul iubit încă din copilărie și de cei doi copii – Aziza și Zalmai.
Pe raftul favoritelor
Trebuie să recunosc că, în ciuda atmosferei sale apăsătoare și a faptului că mi-a adus, fără milă, lacrimi în ochi în repetate rânduri, Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini a reprezentat pentru mine o carte ce am considerat că merită pe deplin scorul maxim – pe care i l-am și acordat, pe Goodreads. Și deși nu se reduce, nici pe departe, la fiind acel gen de lectură senină și uplifting, am întrezărit totuși în esența ei un optimism încă viu, dublat de o sete de viață ce părea pe alocuri chiar a transcede ororile din jur. Cum spuneam și mai pe la început, am regăsit drept nu doar greu de scos din minte, ci și vindecătoare, legătura dintre Laila și Mariam (plus deloc neașteptată într-un context atât, dar atât de opresiv la adresa femeilor și a statutului lor). În egală măsură, țin să aduc în atenție aici și infinita capacitate a acestei cărți de a le vorbi cititoarelor sale, în ciuda prezenței, în acest caz, a unui autor și nu a unei autoare. Iar proza bogată și descriptivă a lui Khaled Hosseini poate face din lecturarea romanului o experiență aproape palpabilă, pentru cititorii săi, reflctând dificultățile condiției umane a celor mai puțin norocoși și explorând teme profunde de la prima și până la ultima sa pagină.
Highlights
Mariam nu este niciodată foarte departe. Este aici, în pereții pe care i-au renovat, în pomii pe care i-au plantat, în păturile cu care se învelesc copiii ca să nu tremure de frig, în aceste perne și cărți și creioane. Este în râsul copiilor. Este în versetele pe care le recită Aziza și în rugăciunile pe care le murmură atunci când se pleacă, cu fața la apus. Dar cel mai mult Mariam este în inima Lailei, unde strălucește cu puterea explozivă a o mie de sori.
Cu drag de lectură,
