Recenzie “Book Lovers”, de Emily Henry

Nora Stephens’ life is books (she’s read them all) and she is not that type of heroine. Not the plucky one, not the laidback dream girl, and especially not the sweetheart. In fact, the only people Nora is a heroine for are her clients, for whom she lands enormous deals as a cutthroat literary agent, and her beloved little sister Libby. Which is why she agrees to go to Sunshine Falls, North Carolina for the month of August when Libby begs her for a sisters’ trip away (…). But instead of picnics in meadows, or run-ins with a handsome country doctor or bulging-forearmed bartender, Nora keeps bumping into Charlie Lastra, a bookish brooding editor from back in the city. It would be a meet-cute if not for the fact that they’ve met many times and it’s never been cute. If Nora knows she’s not an ideal heroine, Charlie knows he’s nobody’s hero, but as they are thrown together again and again—in a series of coincidences no editor worth their salt would allow—what they discover might just unravel the carefully crafted stories they’ve written about themselves.

Book Lovers, de Emily Henry este una dintre cărțile pe care mi-am propus (și pe care am reușit) să le citesc în iulie. Volumul a apărut recent, mai exact undeva prin luna mai a acestui an, publicat de Penguin Books și, din câte știu, acesta nu a fost încă tradus (până la momentul redactării acestui articol), la noi – de aceea veți remarca, cel mai probabil faptul că majoritatea referințelor la cartea în sine se regăsesc în limba engleză, în articolul de față, spre deosebire de alte lecturi de pe acest blog.

Faptul că titlul romanului prefigurează, în mod deloc subtil, prezența unor personaje ce iubesc cărțile a reprezentat pentru mine un motiv suficient de întemeiat pentru a parcurge cu interes această poveste. Iar în ciuda clișeelor și a altor specificități asumate ale genului romance, am regăsit povestea în sine ca fiind mulțumitor de bine conturată, ca să zic așa.

În altă ordine de idei, Book Lovers este povestea Norei Stephens și a lui Charlie Lastra, ei fiind cei care întruchipează cei doi iubitori de cărți din titlu, dacă vreți. Aceștia ajung să se cunoască din perspectivă profesională, mai întâi, însă tot ca actanți într-o lume literară, ocupațiile celor doi regăsindu-se cum nu se poate mai în strânsă legătură cu lumea… scriitoricească. Libby, sora mai mică a Norei, însărcinată fiind cu cel de-al treilea copil al său și al soțului ei Brendan, îi propune într-o zi Norei o escapadă de o lună de zile în Sunshine Falls, o destinație la fel de relevantă pentru un romantic iubitor de cărți (după cum veți descoperi dacă veți decide să-i oferiți o șansă acestei lecturi) și locul în care Nora îl va reîntâlni pe Charlie, printr-o coincidență – cum ar spune unii – specifică acestui gen de roman și care le va uni într-un final destinele, nu fără însă o lungă serie de întâmplări și de zbuciumări sufletești care să preceadă cu dramatism probabil deja mult așteptatul happy-ending.

Am apreciat, la romanul lui Emily Henry, modul în care a fost construită relația dintre personaje (atât cea dintre Nora și Charlie, cât și cea dintre Nora și Libby), pe care eu una am perceput-o – în ambele cazuri – ca fiind naturală și autentică. Spre exemplu, fie că este vorba, în cazul celor doi protagoniști, de doi posibili parteneri cu pasiuni comune, care se descoperă treptat, fie relația pe alocuri tensionată dintre două surori (Nora și Libby, desigur, de această dată) cu un trecut nu lipsit de necazuri. Locația – și anume Sunshine Falls mi s-a părut, de asemenea, una extrem de idilică, de pitorească și de liniștită, cu o atmosferă total diferită de mic orășel în contrast cu imensitatea New York-ului și a vieții agitate pe care protagoniștii o duceau aici până nu demult. Și după cum am regăsit că este cazul și în cazul altor scrieri aparținând autoarei, cel puțin în cea a romanului intitulat Beach Read, de exemplu și tradus Două cărți și o vacanță, cititorii sunt invitați să facă parte dintr-un mic univers literar, populat cel mai adesea de către un narator specific (dar nu numai) cu majoritatea elementelor ce îl alcătuiesc, până la urmă.

Pe de altă parte, pot spune că am regăsit pe alocuri Book Lovers ca fiind destul de dificil de citit, pur și simplu datorită modului în care cei doi protagoniști alegeau să comunice o mare parte din timp și anume prin intermediul email-urilor și al mesajelor. Iar dificultatea lecturii la care fac referire în acest caz vine strict din modul de redactare a textului, cu fonturi diferite care să redea, pe rând, mesajul fiecărui personal în parte. Mai mult decât atât, clișeele pe care le menționasem și mai pe la începutul acestui articol au fost pentru mine mult prea stridente și deci mult prea puțin omogenizate în cadrul poveștii propriu-zise. Un sentiment aproape la fel de straniu l-am experimentat și față de acele liste ale lui Libby și, poate mai important, față de modul în care relația dintre Nora și Charlie lua aceeași turnură neașteptată iar și iar, lăsându-mi impresia că cele două personaje nu sunt nicidecum adulții descriși de autoare, ci doar niște adolescenți (în cel mai puțin peiorativ sens al cuvântului). Iar atunci când vine vorba despre personajul Shepherd (nimeni altul decât verișorul lui Charlie Lastra), spre exemplu, prezența acestuia mi s-a părut oarecum redundantă și deloc necesară, în opinia mea.

Cu toate acestea, după cum vă spuneam încă de mai devreme, am rămas cu o impresie generală apreciativă față de romanul Book Lovers al lui Emily Henry și aș putea spune că dintre scrierile sale pe care am avut ocazia a le mai parcurge în trecut, acesta mi-a plăcut cel mai mult până acum, cel puțin. Așadar, dacă sunteți fani ai cărților autoarei, probabil că nu vă va scăpa nici acesta…

Cu drag de lectură,