Recenzie “Complexul fetei cuminți”, de Elle Kennedy

Ea face totul ca la carte. Deci ce ar putea merge prost? Mackenzie Cabot – “Mac”, pentru cei apropiați – este o studentă de douăzeci de ani care face tot posibilul pentru a mulțumi pe toată lumea. Dar e epuizant să respecți mereu regulile. Deși Mac vrea doar să se concentreze asupra afacerii ei online, mai intâi trebuie să obțină o diplomă de facultate, la insistențele părinților ei. Asta presupune să se mute in Avalon Bay, un orășel de coastă unde trăiesc, alături de localnici, studenți bogați care învață la Universitatea Garnet. Mac se pricepe să-și stăpânească impulsurile de răzvrătire și de independență, dar când îl întâlnește pe Cooper Hartley, autocontrolul ei este pus la grea încercare. Cooper e puțin cam direct. Sincer si frust. E o amenințare pentru stilul de viață foarte organizat al lui Mac. Curând, prietenia lor devine cel mai firesc lucru din viața fetei și îi permite să fie ea însăși. În ciuda disprețului pe care Cooper îl simte față de cei din familiile bogate, își dă seama rapid că Mackenzie nu este doar o altă “clonă” cu avere și se îndrăgostește de ea nebunește. Însă, tocmai când Mac începe să simtă că este acceptată de Cooper și de prietenii acestuia, secretul pe care el i-l ascunde amenință să distrugă ceea ce au clădit împreună.

Această recenzie conține spoilere.

Complexul fetei cuminți, din engleză Good Girl Complex, scrisă de Elle Kennedy a apărut, la noi, sub egida editurii Epica, în colecția EpicLove, în anul 2022. Din aceeași colecție de cărți face parte și un alt volum parcurs recent de către mine și anume Totul se termină cu noi, al faimoasei scriitoare americane Colleen Hoover, despre care am vorbit mai pe larg într-un articol aici pe blog.

Revenind însă la Complexul fetei cuminți, pot spune că în ceea ce mă privește, la vederea unui astfel de titlu, ce-n mintea mea părea deja să prefigureze nu doar o simplă poveste de dragoste, ci o adevărată introspecție, o dezbatere a unei problematici psihologice… complexe, nu am putut rezista în fața tentației de a o citi. Cu toate acestea, vă spun drept că am fost pe punctul de a abandona lectura destul de devreme. Nu am făcut-o, însă am dus cartea la bun sfârșit cu așteptările deja mai domolite și mult mai cu picioarele pe pământ, ca să zic așa.

După cum probabil că dacă ați citit-o, ați aflat deja din scurta prezentare a cărții, de mai sus, lucrurile par a se situa într-o manieră destul de straightforward, la o primă vedere. Evident, avem mai spre finalul volumului de a face cu un punct culminant învăluit în mister, însă nu cred că este pentru niciun cititor vreun secret că, în cazul majorității cărților din acest genre, deznodământul este unul cum nu se poate mai siropo… fericit.

Acum, din perspectiva synopsis-ului prezentat adineaori, Mackenzie Cabot, din postura ei de protagonistă pare a fi motorul acțiunii întregii cărți – ea, din postura de fată cuminte, încadrată încă din titlul cărții într-o tipologie clară și de necontestat. Însă și nu doar pentru că romanul se deschide din perspectiva lui Cooper Hartley, impresia mea a rămas aceea că nu Mac, ci Cooper este personajul care sparge gheața în ceea ce privește desfășurarea acțiunii romanului, ajungându-se într-un târziu și într-un mod discutabil (veți înțelege de ce spun asta) și la Mac ca parte a unui episod în care Cooper fusese implicat. Mai exact, Cooper ia parte la un confict care degenerează, iar acest lucru se petrece chiar la locul său de muncă, un bar din golful cu pricina, Avalon Bay. Cel pe care ajunge astfel să-și dorească să se răzbune (pierzându-și nu doar tangența cu propriul orgoliu, ci și jobul din cauza situației) se întâmplă să fie chiar iubitul actual al lui Mackenzie, Preston Kincaid, un tânăr ce face parte din aceeași pătură socială privilegiată despre care ni se spune că-și făcea veacul prin zonă. Răzbunarea pe care Cooper și grupul lui de prieteni (din care face parte și fratele său geamăn) o orchestrează presupune umilirea publică a lui Preston prin determinarea lui Mac de a-l părăsi pentru el. Ei bine, superficialitatea acestui episod mie una mi-a cam displăcut, ca să nu zic că m-a cam enervat de-a dreptul din motive pe care poate le simt ca fiind prea evidente pentru a le dezvolta aici. Așadar, după cum vă puteți imagina, Cooper își duce planul la bun sfârșit, fără însă a scăpa de marea divulgare, împinsă atât de înspre finalul cărții încât la un moment dat chiar ajunsesem să sper că Mackenzie nu va afla niciodată despre maturul plan al noului ei iubit.

Nu mă înțelegeți greșit, povestea poate avea și momente entertaining, ca să zic așa, depinde cum o privești și la ce vârstă mentală o citești și deși nu am remarcat nimic ieșit din comun la stilul scrierii lui Elle Kennedy (despre care nu am nicio idee, Complexul fetei cuminți fiind prima carte ce-i poartă semnătura despre care eu aud), lectura a curs cu lejeritate existând câteva foarte subtile momente de suspans (sau mai bine zis de naivă curiozitate) asupra celor ce aveau să se petreacă și în ciuda unei oarecare predictibilități. După cum poate că vă așteptați, nu lipsesc nici scenele extrem de soapy și încărcate de drăgălășenie și nici cele extrem de fierbinți și nonconformiste, dintre cei doi îndrăgostiți – iar cele 400 de pagini ale cărții conferă suficient spațiu pentru tot felul de întâmplări, de răsturnări de situație, de certuri și… de investiții dubioase (căci la un moment dat și dintr-un aparent neant, Mackenzie decide să achiziționeze un hotel în paragină din Avalon Bay, pe care își propune să-l restaureze și să-i redea frumusețea și farmecul de altă dată).

Așadar, cu toate că am perceput Complexul fetei cuminți într-un mod extrem de diferit față de modul în care este cartea prezentată cititorilor, până la urmă, o consider în continuare o lectură potrivită pentru categoria Young Adult și pentru amatorii de gen, desigur, cu mențiunea că probabil că știți deja la ce vă înhămați atunci când vine vorba despre un aproape veritabil enemies to lovers kind of relationship.

Cu drag de lectură,