Recenzie “În derivă”, de Trish Doller

Context

Am început să citesc În derivă, de Trish Doller la propunerea Laviniei (Instagram – @laviniareads) și al său #derivaton. Cartea, pe numele său original Float Plan, a văzut lumina tiparului românesc la editura Litera, în colecția Blue Moon, în anul 2021 și poartă semnătura traducerii – din limba engleză – a Andreei Florescu. Trebuie să recunosc că, încă de când mi-a poposit în fața ochilor coperta acestui volum, gândul mi-a zburat instant la aventurile de peste mări și țări prezente pe canalul de Youtube al unui cuplu de navigatori, ca să spun așa, intitulat (n.r. canalul) Sailing La Vagabonde, cu ale căror video-uri obișnuiam să mă mai delectez, arareori. Inițial, trebuie să recunosc, am fost cât pe ce a renunța la a parcuge acest volum, din pricina valențelor sale pe care le percepeam ca fiind mult prea dramatice pentru o lectură de relaxare (și prefigurate încă din descrierea cărții – pe care o voi adăuga și eu, în cele ce urmează), însă m-am lăsat până la urmă mânată de numărul mare de cititori ca-și anunțau prezența la acest mic happening online.

Pe scurt despre structura și subiectul acestei cărți

– Rezumat –

În derivă, de Trish Doller reprezintă, fără doar și poate povestea Annei, o logodnică îndurerată, al cărei viitor partener de viață alege iremediabil a-și încheia, mult prea devreme, socotelile cu aceasta. Pusă față în față cu dorul de trecut, cu tragismul propriei existențe și cu sentimentul tot mai pregnant de pierdere a controlului, protagonista volumului decide să materializeze, acum de una singură, mărețul plan al cândva cuplului (tristul eveniment petrecându-se cu aproximativ zece-unsprezece luni în urmă) și anume acela de a pleca în jurul lumii la bordul vasului lor – Alberg, întocmai în ziua pre-stabilită. Confruntându-se, încă de la debutul călătoriei, atât cu prejudecățile familiei sale, cât și cu inefabilitatea propriilor neputințe, tânăra de douăzeci și cinci de ani nu se dă bătută și reușește până în final să se regăsească, în mod neașteptat, depășind fantomele trecutului și pregătită fiind din nou a privi cu speranță spre viitor. Cunoscându-și limitele în ceea ce privește cunoștințele și abilitățile necesare unei călătorii pe mare, atât de complexe, ea alege să aducă la bord un ajutor, în persoana lui Keanne, pe care îl găsește grație unui anunț dat în acest sens. Keanne, un tânăr de vârstă apropiată și măcinat și el de propriile neajunsuri (și fizice, în cazul său) ajuge să-i fie Annei nu doar un simplu și temporar ghid de călătorie…

De când și-a pierdut logodnicul, Anna a fost copleșită de durere. Dar își aduce aminte de o călătorie pe care au plănuit să o facă împreună și, dintr-un impuls, pleacă pe mare cu barca ei cu pânze, în încercarea de a face singură voiajul.

După o noapte când a fost cât pe ce să se scufunde, își dă seama că nu se poate descurca singură și îl angajează pe Keane, care este marinar de meserie, să o ajute. Aidoma Annei, și Keane se află în fața unui viitor pe care nu l-a plănuit. Iubirea crește precum nivelul mării la flux, iar cei doi descoperă că nu e niciodată prea târziu să-ți alegi un nou drum.

Nici mai mult, nici mai puțin de 32 de capitole conturează povestea din spatele acestui roman, fiecare dintre acestea având un titlu reprezentativ, printre care aș putea aminti: Zece luni și șase zile (1), Înțepenită (2), Ochean magic (3) etc.. Niciunul dintre aceste capitole nu este caracterizat de o dimensiune prea exagerată, ci din contră, le-am regăsit ca fiind destul de scurte, aspect ce cântărește semnificativ în sensul lejerității cu care această carte poate fi parcursă. De asemenea, atât formatul ales pentru În derivă, de Trish Doller, cât și structura ei propriu-zisă transformă experiența cititului într-una extrem de plăcută și de confortabilă.

👍

Mai mult decât atât, nu pot să nu remarc nota de optimism ce învăluie această carte, vibe-ul ei pozitiv – ca să spun așa – care-i transcede debutul suficient de tragic, fără îndoială. Regăsirea de sine de care are parte Anna, din postura ei de personaj central și recent înflorita ei poftă de viață devin oarecum molipsitoare și motivaționale totodată. Coroborate cu liniaritatea lecturii, în ansamblul ei, În derivă, de Trish Doller împrumută din caracteristicile unei adevărate lecturi de weekend, sau de vacanță, de ce nu.

În egală măsură, spiritul aventurier al poveștii, ancorat totuși în realitate întocmai prin intermediul unor referințe geografice cum nu se poate mai reale, l-am perceput ca fiind foarte antrenant, de bun augur și extrem de în ton cu întâmplările petrecute. Ba chiar am fost curioasă să arunc o privire asupra câtorva fotografii reale, cu respectivele locații exotice, imaginându-mi scenele lecturate, însuflețind destinații precum Bimini, insulele Turks și Caicos, Marea Caraibilor ș.a.m.d..

👎

Consider că ar fi destul de nedrept din partea mea a arăta cu degetul spre o oarecare lipsă de complexitate a romanului, din moment ce așteptările mele încă de la început nu au fost foarte mari, în acest sens și cred că nici volumul în sine nu vine la pachet cu asemenea pretenții. În egală măsură, pot spune că strict mie personal îmi displace denominarea de literatură pentru femei (atribuită și altor scrieri ale aceleași autoarei, pe lângă aceasta), având mereu tendința de a da curs unor prejudecăți în direcția a ceea ce ajung a percepe ca reprezentând lecturi ceva mai puțin fericite, poate mult prea naive, siropoase și superficiale de-a dreptul. Însă trecând peste acest aspect și peste mult prea subiectivele abordări, chiar m-am relaxat și m-am binedispus citind această carte (trecând chiar și de lipsa de continuitate a anumitor secvențe).

Un aspect care m-a cam râcâit însă, ce-i drept, a fost cel referitor la destul de numeroasele greșeli de redactare ce mi-au sărit în ochii fără să vreau și care m-au făcut să percep această ediție a romanului, cel puțin, drept una ce ar fi necesitat nițel ceva mai multă atenție la detalii și îngrijire, dacă vreți. Bineînțeles, este posibil ca unii dintre voi să perceapă drept exagerată o astfel de atitudine, însă eu mă declar cum nu se poate mai pretențioasă la scris și nu mă pot îndepărta de gândul că Verba volant, scripta manent, nu-i așa?

Iată mai jos câteva exemple de acest fel:

(…) trecem pe lângă un mic magazine cu jeepuri (pag. 110)

Maidanezii sunt ce mai buni câini. (pag. 120)

O să veți parte de un somn întrerupt (…). (pag. 124)

Cui aș recomanda “În derivă”, de Trish Doller și câteva gânduri, în încheiere…

Atunci când vine vorba despre acei potențiali cititori pe care eu i-aș percepe ca și cum nu se poate mai potriviți a-și îndrepta atenția asupra acestei cărți, gândul îmi zboară de-ndată spre o categorie a acestora ceva mai adolescentină, ca să spun așa – deși nu mă refer neapărat aici la adolescenți – în toată puterea cuvântului, ci mai degrabă la cei foarte tineri. Asta, bineînțeles, nu înseamnă că oricine altcineva care se situează în afara acestui interval de vârstă ar fi cazul să opteze pentru altceva de citit neapărat, căci, după cum vă spuneam și adineaori, lectura romanului În derivă, de Trish Doller este suficient de fluidă și de plăcută (fără a lua nici prea mult timp), cartea fiind astfel potrivită și celor ce și-au propus doar să se relaxeze, să viseze cu ochii deschiși, fără a-și pune, desigur, prea mult mintea la contribuție.

Iar în încheiere, vă mulțumesc pentru interes și vă invit să vă exprimați părerea de cititor în secțiunea de Comentarii.

Cu drag de lectură,