Retrospectiva-mi literară a lunii ianuarie (2026)
Mi-am început anul citind (mai) organizat. Când spun asta, mă refer la faptul că țin inclusiv un jurnal zilnic de lectură pe Instagram, pe care vă invit, cu drag, să îl descoperiți. Cred că întocmai alegerea mea de a parcurge, în general, mai multe lecturi în paralel, îi conferă acestuia o diversitate mulțumitoare (pentru mine) și, sper eu, potențial inspirațională (pentru voi). Așadar, retrospectiva-mi literară a lunii ianuarie (2026) se va concentra pe cele patru cărți finalizate și mai puțin pe cele încă în curs de lectură. În această din urmă categorie țin să menționez următoarele titluri: Box Office. Proza (ed. Vellant, 2025), Fonație, de Ana Horiuchi (ed. Datagroup, 2025), Satantango, de László Krasznahorkai (ed. Trei, 2025) și Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee (ed. Polirom, 2015) – pe care o ascult.
Citite în prima lună a anului
Cât despre cele patru volume citite în luna ianuarie, ele se prezintă în această ordine (și se regăsesc deja și pe blog, însoțite de impresiile aferente):
- Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului, de K. Miyazawa (ed. Alice Books, 2025) |⭐⭐⭐|
- Fete bune. Fete cuminți, de Ramona Boldizsar (ed. Humanitas, 2025) |⭐⭐⭐⭐⭐|
- Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, de Lea Ypi (ed. Trei, 2024) |⭐⭐⭐⭐|
- Alone with You in the Ether, de Olivie Blake (care până la momentul redactării acestui articol nu a fost tradusă în limba română) |⭐⭐⭐|
Retrospectiva-mi literară a lunii ianuarie (2026) însumează un total de 920 de pagini, care m-au purtat necontenit pe nici mai mult, nici mai puțin de trei continente. Aviz celor ce și-au propus ca anul acesta să-mbrățișeze și mai mult diversitatea literară. Printr-o provocare precum Lumea, prin cărți, de exemplu. 🌍
Praguri de poveste 🚪
În această secțiune, am ales să aduc laolaltă primele propoziții ale cărților prezentate, acele câteva cuvinte – decisive, de cele mai multe ori, care simțim că ne gâdilă curiozitatea și că ne deschid (sau nu) calea către noi universuri ficționale, gata de explorat.
Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului, de Kenji Miyazawa începe astfel:
Poate cineva să-mi spună ce este această panglică albă și pâcloasă pe care unii au asemănat-o cu un râu, iar alții cu o dâră de lapte? s-a adresat profesorul clasei, arătând spre puzderia de puncte albicioase ce se întindea de-a curmezișul unei hărți astronomice mari și negricioase, agățată de tablă.
Fete bune. Fete cuminți, de Ramona Boldizsar și a ei primă povestire începe astfel:
Sora mea a fost întotdeauna foarte slabă. Nu vreau să spun că era scândură, doar că-i plăcea să se mențină. De exemplu, dacă cineva îi oferea să guste ceva care îngrășa, ea refuza întotdeauna spunând că nu-i place. Nu era chiar adevărat că nu-i plăcea, dar nu era nici mincinoasă, ci pur și simplu asta era cea mai ușoară scuză pe care o putea invoca în asemenea situații.
Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, de Lea Ypi începe astfel:
Nu m-am întrebat niciodată ce înseamnă libertatea până în ziua în care l-am îmbrățișat pe Stalin. De aproape, era mult mai înalt decât mă așteptam. Învățătoarea Nora ne spusese că imperialiștilor și revizioniștilor le place să sublinieze că Stalin era mic de statură. În realitate, nu era atât de scund precum Ludovic al XIV-lea, a cărui înălțime, lucru curios, a spus ea, nu o aduceau niciodată în discuție. În orice caz, a adăugat luându-și o mină serioasă, concen-trarea pe aparențe, mai degrabă decât pe ceea ce contează cu adevărat, era o greșeală imperialistă tipică.
Alone with You in the Ether, de Olivie Blake începe astfel:
The day before was noting special. It was special only because of how unspecial it was, or perhaps by how unspecial it would very soon become. Things were always stranger in retrospect, which was a funny little consequence of time.
În încheiere, vă doresc ca poveștile potrivite vouă să vă prindă mereu din urmă. Și, la fel de important, nu uitați niciodată că:
A book read by a thousand different people is a thousand different books.
― Andrei Tarkovsky
📚
