Recenzie “Ipoteza iubirii”, de Ali Hazelwood
Din seria aparent infinită a New York Times bestseller-urilor, cartea pe care doar ce am dus-o la bun sfărșit în weekend-ul ce tocmai a trecut poartă numele de The Love Hyphotesis (n.r. Ipoteza iubirii) și semnătura tinerei autoare Ali Hazelwood. The Love Hyphothesis este un romance veritabil, de 300+ pagini, dar care se citește extrem de lejer și care se savurează la fel de lejer, mai ales atunci când nu te-ncăpățânezi să filtrezi întreaga acțiune a romanului prin filtrul logicii.
În altă ordine de idei, vreau să spun că reușesc să îmi explic cu destul de multă ușurință necontenita prezență a The Love Hypothesis pe meleagurile bookstagram și nu numai, în ultima vreme cel puțin, dată fiind minunata lună a iubirii în care ne aflăm, nu-i așa? (Sunt nițel ironică acum, în caz că mai e nevoie să specific asta…). Astfel, virtual carevasăzică, am aflat și eu despre această carte și curioasă-am fost să descopăr cu ce file de poveste se mai delectează cititorii.
Personajele centrale ale volumului sunt Adam Carlsen (34) și Olive Smith (26) care-și încep relația într-un mod cum nu se poate mai atipic (ușor dubios și greu de crezut, to be honest) și ale căror drame personale și comune se devoalează treptat, evoluând către finalul deloc surprinzător genre-ului și anume unul cu valențe de Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…, fără doar și poate. Și cu toate că vibe-ul lui The Love Hyphotesis își face treaba – dacă-mi permiteți exprimarea mai puțin formală – pentru fanii genului siropos, o privire mai atentă asupra lecturii îi va trăda cu siguranță o mare parte dintre lacune – cum ar fi personajele insuficient conturate (lipsite de un actual background), tușeele aparent ne-credibile (asemeni exemplului oferit mai devreme) și neadaptarea judecății acelorași personaje la vărsta adultă la care se prefigurează, de fapt și de drept, acestea.
Am regăsit însă interesantă incursiunea în mediul academic din care ambii protagoniși fac parte și în raport cu care (și doar cu care) aceștia sunt caracterizați. Autenticitatea conturării acestui cadru esențial desfășurării romanului așa cum se prezintă el, se datorează, după cum aveam să aflu și experienței de viață a autoarei, motiv pentru care – din această perspectivă, cel puțin – lucrurile s-au situat ceva mai… realist.
Nu știu dacă The Love Hyphotesis este neapărat genul de lectură care să se preteze la recomandări, în special cele adresate cititorilor din afara genului romance, însă dacă vă bate gândul să o citiți, o vârstă de 16+ ar fi totuși indicată, dacă este să mă-ntrebați pe mine. Eu am ales să citesc varianta în limba engleză a romanului, pe care am parcurs-o pe Kindle, însă The Love Hyphotesis a fost tradusă și în limba română, așadar puteți opta și pentru această variantă. O puteți astfel găsi sub egida editurii Litera, ca făcând parte din colecția lor intitulată Blue Moon.
Cu drag de lectură,
