Recenzie “Totul se termină cu noi”, de Colleen Hoover

Totul se termină cu noi (It ends with us) reprezintă pentru mine prima lectură ce poartă semnătura faimoasei autoare americane Colleen Hoover. Cartea a câștigat extrem de multă popularitate pe social media zilelor noastre, în special pe TikTok, așa că m-am hotărât și eu să cedez numaidecât curiozității de a o citi.

Interesul meu față de strict genul romance s-a diminuat enorm de mult în timp, iar față de romance-ul contemporan nu am idee dacă a existat în mod real vreodată – în mare parte datorită multitudinii de stereotipuri și de trope-uri care mai de care mai toxice, în opinia mea. Însă nu știu cum se face că titul acesteia m-a intrigat încă de la bun început, devenind rapid cum nu se poate mai dornică să aflu Care tot? și Care noi? Așadar, m-am încumetat la cele aproape 400 de pagini (optând pentru varianta în engleză, lecturată de pe Kindle-ul meu). Nu am să vă divulg însă misterul din spatele acestui titlu și am să mă țin pe cât se poate de departe de spoilere (în cazul în care plănuiți, dar nu ați apucat încă să o citiți), însă ceea ce pot să vă spun de la bun început este că am unele lucruri foarte bune de zis despre cartea asta și unele la polul taman opus – de unde și plictisitorul scor acordat.

Un aspect pe care țin să îl menționez legat de Totul se termină cu noi este acela că, în ciuda faptului că pentru mine este departe de a fi o carte bună, îi înțeleg pe deplin popularitatea datorită temelor abordate – printre principalele fiind cea a relațiilor toxice, a violenței domestice și a legăturilor abuzive, între parteneri. Prin urmare, avem de a face cu un romance (fiind vorba și de un triunghi amoros între Lily Bloom, Ryle Kincaid și prietenul ei din copilărie, Atlas Corrigan), însă the overall feeling este oarecum mai diferit, nițel mai matur decât your average YA, dacă pot spune asta și cu un final pentru care am stat ceva cu sufletul la gură. Partea pozitivă și singura, însă, intervine aici, căci mă declar mulțumită de alegerile de pe urmă ale lui Lily și am răsuflat ușurată odată cu acestea.

Vorbind despre un romance contemporan, nu lipsesc nici episoadele extrem de steamy (amintesc aici și de obsesia protagonistei Lily pentru uniforma medicală a neurochirurgului Ryle) care situează, din punctul meu de vedere, romanul în sfera celor recomandate cititorilor, să zicem că, undeva trecuți măcar de șaisprezece ani. Nici personajele din paginile acestui volum nu sunt tocmai adolescenți, la fel cum nu sunt nici majoritatea situațiilor cu care aceștia ajung să se confrunte. Însă, cum spuneam, deciziile din final ale protagonistei sunt cele mai potrivite în contextul dat, deși Lily a părut a ignora – voit sau nu, o sumedenie de red flag-uri din partea lui Ryle, încă din noaptea și din modul ciudat în care avea să-l cunoască.

Totul se termină cu noi îmbracă, după cum spuneam și o tentă destul de realistă și de dură, însă lăsând la o parte profunditatea unor astfel de abordări, personajele rămân unele cum nu se poate mai flat și care eșuează în a trece drept reale sau câtuși de puțin atentice. De asemenea, legăturile dintre ele sunt descrise în aceeași notă, căci, spre exemplu, Lily devine brusc cea mai bună prietenă a surorii lui Ryle într-un mod care trece neobservat în roman. În altă ordine de idei, cartea este una scrisă extrem de la obiect, ceea ce o face ușor de citit, este totodată presărată cu tușe pregnante de suspans, însă nimic mai mult din punct de vedere creativ. Iar dacă numele de Atlas vă sună un pic ciudat, trebuie să știți că, în materie de astfel de substantive proprii, Colleen Hoover pare a nu se fi reținut de la a face diverse astfel de alegeri… aparte, pe tot parcursul romanului.

Acestea fiind zise, cam astfel aș rezuma experiența mea cu Totul se termină cu noi, de Colleen Hoover. Am tot oscilat între a-i acorda două sau trei steluțe, însă m-am gândit că reprezintă oarecum un punct în plus faptul că astfel de povești aduc în atenție o serie de lucruri serioase, cu care mult prea multe persoane se confruntă și că violența domestică râmăne, din păcute, cum nu se poate mai de actualitate. Și cu toate că valoarea literară a cărții lasă mult de dorit, astfel de scrieri pot veni în sprijinul celor care poate nu-și găsesc curajul de a cere ajutorul, de a ieși din situațiile conficutale în care se regăsesc. Și gândurile mele bune se-ndreaptă nemijlocit către ei. În egală măsură, nu mi-am propus, în mod evident, să lezez orgoliul niciunui cititor căruia i-a fost pe plac romanul. În mod evident, suntem diferiți și asemenea și alegerile noastre în materie de lectură, iar eu una respect bucuria celor care izbutesc să dea peste lecturi care să le bucure realmente sufletul.

Cu drag de lectură,