Recenzie “Pe plaja Chesil”, de Ian McEvan
Lumea prin cărți – Regatul Unit 🇬🇧
În încercarea mea de a descoperi, a citi și a vorbi despre literatură din cât mai multe țări ale lumii, am poposit – printre altele, și în Regatul Unit. Cu mica precizare că, atunci când vine vorba despre operele autorilor britanici, fie ei clasici sau dintre cei ceva mai apropiați vremurilor, nu pot spune chiar că le consider ca fiind deloc privilegiate pe parte de acess al cititorilor, ci din contră. Prin urmare, această destinație a reprezentat pentru mine o descoperire ceva mai specifică și anume primul roman de Ian McEvan pe care l-am citit. Cartea despre care vă povestesc, așadar, poartă numele de Pe plaja Chesil și a apărut acum ceva ani, mai exact undeva prin 2007. Iar dacă vă-ntrebați, da, ea a fost tradusă și în limba română, la editura Polirom, însă nu am idee dacă mai este sau nu disponibilă acum. Și da, există și un film cu același nume pe care mi-am propus și eu să îl văd cândva.
Poate mai mult decât un simplu detaliu în această poveste ce poartă semnătura lui McEvan este acela al motivului explorării, într-un mod cât se poate de elegant scriitoricește vorbind și deopotrivă în ton cu alte opere ale sale, relațiilor dintre oameni. Cu alte cuvinte, vorbim aici despre o introspecție atentă, profundă și adesea extrem de înțelept ancorată în realitate, asupra legăturilor amoroase și a sexualității. Pe plaja Chesil are în centru cuplul format din Edward Mayhew și Florence Ponting, ambii foarte tineri, abia trecuți de vârsta de douăzeci de ani, care se regăsesc cu puțin timp înainte (și vorbim aici în ore) de noaptea nunții lor. Nimic neobișnuit până acum, însă romanul se plasează (desigur, deloc confortabil în raport cu subiectul), taman în 1962, un moment reprezentativ pentru schimbările de ordin cultural și social, din societatea britanică a vremii. Personajele romanului devin astfel niște perfecți exponenți ai unei tinere generații aflate într-un moment istoric prielnic punerii la îndoială a normelor tradiționale. Însă momentul lor de cotitură (al unora mai mult decât al altora), ca să spun așa, rezidă întocmai în incapacitatea de a le asimila pe deplin la momentul dat și poate de a le înțelege valoarea – lucru care va duce inevitabil la destrămarea legăturii dintre cei doi și la o serie de regrete a căror greutate se resimte atât de clar spre finalul cărții.
They were young, educated, and both virgins on this, their wedding night, and they lived in a time when a conversation about sexual difficulties was plainly impossible. But it is never easy.
Erau tineri, educați, amândoi virgini în această împrejurare, noaptea nunții lor, și trăiau într-o epocă în care o discuție despre problemele sexuale ar fi fost cu totul imposibilă. Dar o asemenea discuție nu e niciodată ușoară.
Și poate că vi se pare că am divulgat deja prea mult din cele petrecute Pe plaja Chesil, însă naratorul se asigură că toate aceste aspecte sunt temeinic cunoscute încă din primele pagini, eliberând astfel parcă terenul pentru ceea ce va reprezenta tranziția către o privire cât se poate de detaliată asupra cinei la care iau parte Edward și Florence, cină care precedă marele moment al primei nopți de dragoste a celor doi. Ce simt personajele în legătură cu asta și în contextul descris? Atunci când vine vorba despre Edward, el tinde să se lase tot mai mult pradă dorinței de apropiere fizică, percepută ca acceptabilă abia acum, după căsătorie, în contrast cu Florence pentru care această experiență atât de așteptată pare să vină ca o materializare deloc plăcută, în mintea ei, a tuturor informațiilor teoretice și de natură strict anatomică, pe care le-a studiat, pregătindu-se pentru acest moment.
Tot acest peisaj sentimental avid și tensionat, în același timp, este închegat de iubirea sinceră dintre cei doi, pe care cititorul are să o descopere și grație numeroaselor pășiri în trecut, care consolidează treptat imaginea relației lor, cu diferențele de rigoare (fie ele de statut, ori de educație – cu mențiunea că ambii stăteau destul de bine la fiecare dintre aceste capitole). Și cum poate că nu mai surprinde pe nimeni în acest punct, marele act dintre cei doi nu se mai petrece sau, ca să spun așa, se termină înainte ca pentru unii măcar să fi început. Acest eșec, etichetat pe-atunci drept neconsumare a căsniciei, rupe brusc (și la propriu și la figurat) apropierea dintre ei, Florence tânjind după lungi momente de singurătate pe plaja din apropiere, timp în care elaborează ceea ce pentru mine a reprezentat punctul culminant al volumului, discursul în care se concretizează esența modernității și a schimbărilor eliberatoare, a cărui noimă Edward o va înțelege doar peste ani, atunci când, după separarea lor definitivă, o vom regăsi pe Florence doar prin lentila sa plină de resentimente.
Din perspectivă personală și din paginile cărții
Am apreciat foarte mult omogenitatea acestui roman și modul concret în care a izbutit să-și livreze mesajul, iar alegerea plajei Chesil, de unde și titlul cărții nu este nici ea una întâmplătoare. Plaja Chesil nu este altceva decât o barieră naturală, care separă lacul Fleet de mare. Simbolistica este cum nu se poate mai relevantă aici, întrucât barierele ce stau în calea comunicării dintre Edward și Florence sunt și ele numeroase și mult prea adânc înrădăcinate. Iubesc paradoxul căruia simt că mă dedau cu totul atunci când vorbesc despre Pe plaja Chesil, căci pe de-o parte recunosc că avem de a face cu o lectură provocatoare, presărată cu scene din capul locului mature, precum și suficient de descriptive pe alocuri, însă nu pot să nu îi întrevăd sensibilitatea subtilă. Iar dacă știți că preferați să citiți autori contemporani, lirici și profunzi, atunci i-ați putea da o șansă acestui roman destul de scurt, ușor de urmărit, cu puține personaje și care se citește relativ fără probleme și de cei mai neinițiați în lumea cărților.
The couple had driven away in a small car belonging to Florence’s mother and arrived in the early evening at their hotel on the Dorset coast in weather that was not perfect for mid July or the circumstances, but entirely adequate: it was not raining, but nor was it quite warm enough, according to Florence, to eat outside on the terrace as they had hoped. Edward thought it was, but, polite to a fault, he would not think of contradicting her on such an evening.
For over a year, Edward had been mesmerised by the prospect that on the evening of a given date in July the most sensitive portion of himself would reside, however briefly, within a naturally formed cavity inside this cheerful, pretty, formidably intelligent woman.
Even when Edward and Florence were alone, a thousand unacknowledged rules still applied. It was precisely because they were adults that they did not do childish things like walk away from a meal that others had taken pains to prepare. It was dinner time, after all. And being childlike was not yet honorable, or in fashion.
It was the brooding expectation of her giving more, and because she didn’t, she was a disappointment for slowing everything down. Whatever new frontier she crossed, there was always another waiting for her. Every concession she made increased the demand, and then the disappointment. Even in their happiest moments, there was always the accusing shadow, the barely hidden gloom of his unfulfilment, looming like an alp, a form of perpetual sorrow which had been accepted by them both as her responsibility.
Cu drag de lectură,
